duminică, 30 ianuarie 2011

Some you give away.

You lied to me.
*
Ar cam fi timpul să-ţi laşi trecutul pradă trecutului, că pe umbre nu te poţi baza.O umbră se cam învârte după soare şi merge fie înainte, fie în spatele tău, niciodată în acelaşi ritm cu tine.îi alunecă tocurile din picioare atunci când te aştepţi mai puţin şi nu e deloc punctuală. se vaită mereu că rujul roşu îi sluţeşte trăsăturile chipului, deşi ştie că o face să arate al dracu de bine.fereşte-te de umbre, că sunt depresive, posesive, capricioase şi tot soiul de alte minunăţii pe care o să ţi le trântească sub pupile cu prima ocazie.unde mai pui că tot timpul au oja sărită de la cel puţin 9 degete şi asta lasă impresii proaste proaste proaste uriaşilor de lângă tine.
Problema ta e că nu te-a învăţat nimeni cum să renunţi.O să-ţi dai singur seama cum se face, atunci când te vei fi săturat să tot mori puţin câte puţin, în fiecare zi.
*
I know.And I can't take it back.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Nouăşpe.


Am nouăşpe fluturi şi fiecare a nouăşpea aripă mă trage-n jos. 

 *
M-am săturat să tot citesc din propriul jurnal aceeaşi scenă, la nesfârşit, fără să am vreo reacţie.Aş vrea să pot da cearşafurile doi centimetri mai încolo, să văd cu ochii mei cum pleci, cum îmi fugi din mâini,cum o faci în fiecare dimineaţă..pleci şi nu laşi în urmă decât nasturii de seara, pe care să-i număr în timpul zilei : unul, doi, nouăşpe..Ai învăţat singur drumul înapoi la mine.Ştii că e cheia sub ghivecele cu flori de la intrare, dar am să găsesc alt loc în care să o ascund, mă, şi nu vei mai putea deschide uşile.Să văd atunci cine o să-ţi mai descoasă nasturii de pe buze în fiecare seară.
Deocamdată,stai.Sunt atât de jos, că nu-ţi pot cere să pleci.Descalţă-te de haine,de eşarfe,de pistrui şi îmbracă-te-n fâşii din mine.Loveşte-te de cer şi strigă-mă, să te cobor din înalturi,înapoi, în aşternuturi.Deschide-mi toate lacătele şi voi da drumul grenadelor din mână, pe podea.

*

Pentru că fluturii din camera mea n-au reuşit să mă înalţe nici măcar cu 3 centimetri.