tmn

 "We'll do it all..everything..on our own."

 *

Octombrie.Luni.Geamuri însângerate de amurgul tainic al ultimelor zvâcniri de toamnă.Geamuri înceţoşate,bântuite de aburul respiraţiilor sacadate.Geamuri fisurate de  către sufletele lor tari.Geamuri,cioburi,sticlă si nisip sub pleoape.

          -De ce mă iubeai?

          Buzele-i tremurânde îl întrebaseră de iubire în aer,în cerucri dense de cuvinte,cu o sonoritate aparte.Îl întrebase ea,după lungi frământări,iar singurul răspuns pe care el i l-a putut da au fost cercurile de fum ce îmbrăţişau lacom tavanul.Vorbeau în cercuri,iar singurii ce auzeau erau pereţii mansardei.Ei erau mult prea racordaţi la zgomotul de afară,de aceea,de fiecare dată când îi auzeau doar zidurile... :

          -Camera are acustica proastă.

          -Camera nu are o acustică tocmai bună.

          ...dădeau vina pe ecouri.

          -Dacă n-aş fi făcut-o,m-ai fi iubit altfel?M-ai fi iubit ca înainte?M-ai fi iubit mai mult?

          -Dacă n-ai fi făcut-o...

*

We don't need anything or anyone.

fără

Începând de astăzi, lumea pe care o ştiam e mai uşoară cu 21 de grame.

*

cu puncte puncte

I've already got my purple sky.

*

Şi astăzi, pentru prima oară, mi-am pierdut privirea în rotundul lunii.

Lecţii de istorie

 I know I made a mistake.

*

Printre mine de grafit, peniţe şi pastă amară de pix încerc să-mi găsesc 5 minute , timp în care să am timp să rup din mine.Din tine.Sau din voi.Voi, care nu ştiţi că dincolo de ce arată oglinda, stau lupte.Stă câte un al Treilea Război Mondial în mine, gata să izbucnească la fiecare două milisecunde.

 "Attack it. Attack it. Attack it.Lose yourself!"

 Mă  gândesc că poate chiar ar trebui să pornesc eu războiul, să atac pe frontul  de vest, acolo în stânga, unde vă place să credeţi că vă ţineţi inimile.Să arunc cu noroi, să reproşez, să dor şi eu pe alţii aşa cum ei mă dor pe mine, să mă pierd, că doar n-o să fie cu ceva mai diferit decât în 1914 sau în 1939 când s-au pierdut atâţia.Până să ne dăm seama că s-a sfârşit, ne vom fi numărat morţii şi regretele ca victime colaterale.Apoi ploaia v-ar curăţa de noroiul cu care v-am împroşcat şi v-ar spăla creierii, ochii şi memoria până în fundul bocancilor.Ghetele mult prea grele vă vor târî pe acelaşi drum, dar nu ştiu de-mi voi face timp să lupt şi într-un al Patrulea Război.

*

Only realizing that you made a mistake won't keep you from doing it again.

Fiecare pentru sine

“-Eşti ok?Ce ai?

-Nimic..”

*

Mai nou, e fiecare pentru sine, iar fardul meu are culoarea prunei. Degeaba visez la apusuri purpurii şi nisip sub tălpi, n-am decât să mă uit printre gene şi printre ferestre cum se cerne cenuşă din cer.Plus, simţurile mele care au luat-o razna din atâta visat, au început să confunde săratul mării cu sarea ăstora de la deszăpezire,urât,urât,urât. Îmi clipesc, deci,  indignarea la fiecare 2 secunde, pentru că ştiu că la astea -5 grade câte sunt acum afară, n-o să-mi mai crească aripi decât printr-o minune.

frig friig friiig friiiig

iar  minunea mea stă singură, dumnezeu ştie prin ce hotel, şi mă lasă aici să-mi rod unghiile cu ojă şi cu suflet cu tot.

*

“Întreabă-mă ce nu am.O să-ţi cer să te uiţi adânc în oglindă. ”

Some you give away.

You lied to me.

*

Ar cam fi timpul să-ţi laşi trecutul pradă trecutului, că pe umbre nu te poţi baza.O umbră se cam învârte după soare şi merge fie înainte, fie în spatele tău, niciodată în acelaşi ritm cu tine.îi alunecă tocurile din picioare atunci când te aştepţi mai puţin şi nu e deloc punctuală. se vaită mereu că rujul roşu îi sluţeşte trăsăturile chipului, deşi ştie că o face să arate al dracu de bine.fereşte-te de umbre, că sunt depresive, posesive, capricioase şi tot soiul de alte minunăţii pe care o să ţi le trântească sub pupile cu prima ocazie.unde mai pui că tot timpul au oja sărită de la cel puţin 9 degete şi asta lasă impresii proaste proaste proaste uriaşilor de lângă tine.

Problema ta e că nu te-a învăţat nimeni cum să renunţi.O să-ţi dai singur seama cum se face, atunci când te vei fi săturat să tot mori puţin câte puţin, în fiecare zi.

*

I know.And I can't take it back.

Nouăşpe.

Am nouăşpe fluturi şi fiecare a nouăşpea aripă mă trage-n jos. 

 *

M-am săturat să tot citesc din propriul jurnal aceeaşi scenă, la nesfârşit, fără să am vreo reacţie.Aş vrea să pot da cearşafurile doi centimetri mai încolo, să văd cu ochii mei cum pleci, cum îmi fugi din mâini,cum o faci în fiecare dimineaţă..pleci şi nu laşi în urmă decât nasturii de seara, pe care să-i număr în timpul zilei : unul, doi, nouăşpe..Ai învăţat singur drumul înapoi la mine.Ştii că e cheia sub ghivecele cu flori de la intrare, dar am să găsesc alt loc în care să o ascund, mă, şi nu vei mai putea deschide uşile.Să văd atunci cine o să-ţi mai descoasă nasturii de pe buze în fiecare seară.

Deocamdată,stai.Sunt atât de jos, că nu-ţi pot cere să pleci.Descalţă-te de haine,de eşarfe,de pistrui şi îmbracă-te-n fâşii din mine.Loveşte-te de cer şi strigă-mă, să te cobor din înalturi,înapoi, în aşternuturi.Deschide-mi toate lacătele şi voi da drumul grenadelor din mână, pe podea.

*

Pentru că fluturii din camera mea n-au reuşit să mă înalţe nici măcar cu 3 centimetri.