“-Eşti ok?Ce ai?
-Nimic..”
*
Mai nou, e fiecare pentru sine, iar fardul meu are culoarea prunei. Degeaba visez la apusuri purpurii şi nisip sub tălpi, n-am decât să mă uit printre gene şi printre ferestre cum se cerne cenuşă din cer.Plus, simţurile mele care au luat-o razna din atâta visat, au început să confunde săratul mării cu sarea ăstora de la deszăpezire,urât,urât,urât. Îmi clipesc, deci, indignarea la fiecare 2 secunde, pentru că ştiu că la astea -5 grade câte sunt acum afară, n-o să-mi mai crească aripi decât printr-o minune.
iar minunea mea stă singură, dumnezeu ştie prin ce hotel, şi mă lasă aici să-mi rod unghiile cu ojă şi cu suflet cu tot.
*
“Întreabă-mă ce nu am.O să-ţi cer să te uiţi adânc în oglindă. ”
