Word

The less you give, the more I want so foolishly.

*

 

Ambigue sau univoce, lichide şi sărate sau dulci, reci, calde... cu tot atâtea ascuţişuri câte înţelesuri, ne mângâie, ne biciuiesc, spoiesc cu noroi sau curăţă noroiul în care am fost trântiţi...unele taie în carne vie, altele cos răni deschise, unele intră pe o ureche şi ies pe o alta, altele se înfig adânc în carnea minţii şi o cangrenează. Prompte sau spuse prea târziu, care periază, cer iertare sau lansează reproşuri...Cuvinte.

Trăim cu impresia că avem atât de multe cuvinte la dispoziţie, dar ne înşelăm amarnic. Cuvintele nu ne-au fost şi nici nu ne vor fi vreodată de ajuns. Sunt atât de multe de zis, şi atât de puţine cuvinte cu care o putem face. Dacă ar trebui să ne facem drum printre inimi având cuvinte în loc de picioare, mai mult de jumătate din noi am fi infirmi sau invalizi. Cei din jumătatea rămasă, am călca desculţi sau goi pe orgolii, pe cadavre - de ce nu - că doar scopul scuză mijloacele. Asta pentru că avem prea multe gânduri şi prea puţine cuvinte care să le îmbrace sau să le încalţe.
Frazarea noastră e amputată, percepţia noastră e trunchiată şi nu spunem niciodată ce trebuie, la timp. Şi o ştim cu toţii, e deja clişeu şi status update pe toate paginile de Facebook: ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
Înlocuieşte tu "a trăi" cu "a spune", şi ai să-ţi dai seama unde bat.

*

You are so silent that it seems to me that you're doing it on purpose.

Catabază

Hell is empty and all devils are here.

*

Iadul ni-l meşterim singuri, fiecare pentru sine. Punem în el trecuturi, îndoieli, nesiguranţe, regrete, what if-uri şi lacrimi care oricum n-au niciun sens în zăpuşeala de acolo. De ce? Fiindcă sunt precum lacurile plânse din cer, pe asfalt, în pustiu de iulie. Fără viitor, evaporate imediat cum dă soarele. Apă de ploaie.
Nu poţi să cobori în Infern decât de unul singur. O să treci de fiecare cerc al osândiţilor fără călăuză. Ai să-ţi asumi fiecare pas cu care calci pe jar şi fiecare strigăt de durere. Ai să simţi în ambele nări miros de carne arsă, şi până să apuce să te dezguste duhoarea, te vei fi trezit singur, cu sufletu-n genunchi, în valurile Styxlui. Şi-ai să te intrebi atunci...pentru ce?

N-ai putea tu să-ţi potriveşti un Rai, în schimb? Să-l meştereşti în 21 de cercuri, din speranţe, din intenţii, din prezent şi mai ales din viitor? Ce-ţi trebuie e timp să înalţi cercurile, unul după altul...

*

The road to Heaven is paved with good intentions.

*

Cineva să-l omoare pe luntraş!